Notarul explicate pentru stràini

Legea italiana permite cumpararea bunurilor imobile din partea strainilor cu urmatoarele modalitati:

1) strainul fara permis de sedere: doar daca un tratat international il permite sau prin reciprocitate adica daca in tara sa de origine este permis unui italian sa cumpere o casa (pentru a verifica conditile de reciprocitate: link la Ministerul Afacerilor de Extern:http://www.esteri.it/MAE/IT/Ministero/Servizi/Stranieri/Elenco_Paesi.htm);

2) strainul cu permis de sedere pentru motive specifice sau “carta di soggiorno”; acelasi lucru este valabil in cazul permisului de sedere scazut, cu conditia ca sa fie prezentata notarului cererea de reinnoire efectuata inintea scaderi sau in 60 de zile de la scadere, cu chitanza respectiva presentare la autorizati;

3) Cetateanul comunitar: fara limite (dupa ultima largire din 2007 tarile care apartin CEE sunt: Belgia – Franta – Germania – Italia – Luxemburg – Olanda – Danemarca – Irlanda – Anglia – Cipru – Estonia – Lettonia – Lituania – Malta – Polonia – Ceoslovacia – Slovacia – Slovenia – Ungaria – Grecia – Portugalia – Spania – Austria – Finlandia – Elvetia – Bulgaria – Romania).

Deci este necesar – pentru a cunoaste concret care documente servesc pentru a putea achizitiona drepturi in Italia – a recunoaste la care din aceste categori un strain se poate referi.

Legea italiana vrea sa faciliteze si sa incurajeze cumpararea propriei case, diminuind taxele pentru cine cumpara. In particular in momentul cumparari, cine cumpara plateste o taxa de 3% (de registru), daca cumpara de la un privat sau 4% daca cumpara de la o societate, plus taxele ipotecare sau catastale fixe (actuale de Euro 336,00).

Strainul poate beneficia de reduceri pentru prima casa, daca posede cerintele care in mod normal sunt cerute pentru italieni. Pentru a cunoaste care sunt cererile pentru a putea cumpara cu reduceri prima casa sa se adreseze studioului notarial.

O alta favoare fiscala legata de cumpararea de primei case priveste scaderea din taxa pe venit a dobanzi platite pentru imprumut.

In sfarsit venitul produs de “prima casa” nu este asociat la taxa pe venit.

Pe site-ul Ministerului de Extern se spune ca: “in redactarea cuprinsului relativ a conditiei de reciprocitate in materie de cumparari imobiliare nu vin furnizate indicati cu privire la imprumuturile ipotecare care, exceptand cazurile indicate in mod divers nu necesita de o verificare ulterioara a conditiei de reciprocitate, find acte legate la operatile de cumparare”.

Strainul poate costitui o societate in Italia, formeaza o asociatie, sau orice alta operatie, cu aceleasi conditii amintite inainte pentru cumpararea unei case. Cu un avertisment: reciprocitatea poate exista doar pentru anumite materi. Daca, de exemplu intr-o anumita tara un italian poate infiinta o societate dar nu poate cumpara o casa, strainul (fara permis de sedere in Italia) provenit din aceasi tara va putea infiinta o societate adr nu va putea cumpara o casa.

Nu intotdeauna o persoana poate exprima direct propria vointa: de exemplu pentru ca se gaseste in strainitate, sau oricum departe de locul in care ar trebui sa se incheie un determinat act sau contract.

In aceste cazuri se poate apela la o imputernicire, adica la un document care se da unei persoane dreptul de a implini un act material sau legal in locul altei persoane.

De exemplu, daca sotul se afla in strainitate si trebuie sa incheie urgent un act de achizitionare a casei sotul – ininte de a pleca sau din strainatate – poate da sotiei o imputernicire in asa fel incat sotia sa poata incheia contractul pentru amandoi.

Daca imputernicirea vine din strainatate, se vor aplica relative ale actului strain.

Un strain poate face testamentul, adica a indica intr-un document oficial cui intenzionaza sa lava pururile propril dupa moartea proprie. Pentru a cunoaste modalitatile prin care se poate face testamentul va sfatuiri sa cantactati studioul notarial.

Un strain poate face cadou proprile bunuri cui vrea chiar si in viata, adica a dona si in acest caz sfatuiru sa contaetati studioul notar.

Regimul patrimonial este cumulul de reguli care reglementeaza proprietatea si modalitatile de administrarea a bunurilor achisizionate de doua persoane casatorite intre ele, in timpul casatorie si cariol casatoria si intrerupe pentru orice motiv (moarte, divort).

Cu alte cuvinte regimul patrimonial indica drepturile fiecaruia dintre soti asupra bunurilor achisitionate (de unul sau de celalalt, sau de amandoi) in timpul casatoriei, atat pentru perioada in care casatoria exista, cat si in cazul intreruperi acesteia.

In Italia regimul “normal”care se stabileste intre doua persoane casatorite (exceptand cazurile in care se face o alegere diferita) este “comunicarea legala” a bunurilor. Sotii pot alege insa “separarea de bunuri” (a nu se confunda cu “separarea legala” a sotilor) sau un regim de comuniune dar cu regule particulare (“comuniune conventionata”).

Alegerea influenteaza atat asupra posibilitatii de a vinde sau de a ipoteca bunurile fara consimtamantul celuilalt sot, cat si asupra regulilor pentru dividerea bunurilor in cazul intreruperii casatoriei.

In basa art. 30 din legea 218/95 si cetateni straini cu resedinta in Italia pot alege unul dintre regimurile patrimoniale prevazute de legea italiana, si acesta poate facilita integrarea lor in viata comuna in Italia.

Considerand ce poate avea in contractele mai importante, dar si pentru protejarea sotului mai nevoias, alegerea regimului patrimonial sau modificarea lui nu intotdeauna primeste atentia meritata. Este deci mai bine a se adresa studioului notarial pentru a primi sfaturile cele mai bune despre organizarea regimului patrimonial al familei.

Comunina legala a bunurilor si regimul patrimonial care sunt asociate in mod automat la casatorie de catre legea italiana, lasand totusi sotilor libertatea de a alege reguli diferite (separarea bunurilor sau comunitatea conventionala).

In esenta, comuniunea legala spune ca, in principiu, toate bunurile achizitionate de soti in timpul casatoriei, chiar daca in mod formal atribuite unuia singur, apartin in realitate la amandoi. Deci inseamna ca pentru a le vinde, a le dona, a le da in ipoteca sau oricum a dispune de ele e necesar consensul ambilor soti si valoarea bunurilorse imparte in mod egal pentru fiecare sot. Raman exclusi doar, in esenta, bunurile de uz strict personal sau profesional, si compensatiile propriei munci.

Este regimul patrimonial dupa care sotii continua sa achizitionese bunuri, dupa casatorie exact ca si cum nu ar fi casatoriti intre ei. Bunul achizitionat de fie care sot ramane al sau personal, fara ca celalalt sa pretinda asupra bunului nici un drept.

Desigur sotii pot achizitiona un bun chiar si la jumate intre ei, dar fiecare va putea dupa aceea sa vanda (sa doneze) partea sa chiar si fara aprobarea celuilalt.